AndreiL
Welcome to AndreiL.
Enjoy your time.
Please log in.

Activitatile economice ale Europei si ale Romaniei

Go down

Activitatile economice ale Europei si ale Romaniei

Post by Lucaci Andrei on Tue Mar 22, 2011 5:46 am

Pentru o mai buna vizualizare a materialelor copiati-le intr-un document word, prin comanda select all (CTRL+A), copy (CTRL+c) si paste (CTRL+v) in formatul word.

ACTIVITĂȚILE ECONOMICE ALE EUROPEI ȘI ROMÂNIEI

1. CARACTERISTICI GENERALE
- Europa concentrează toate activitățile economice, ponderea cea mai importantă în crearea PIB-ului fiind deținut de sevicii, urmat de industrie și agricultură
- Materiile prime sunt variate dar în general cu rezerve redusemajoritatea materiilor prime sunt importate
- Industria cunoaște transformări importante bazându-se pe industriile de ârf în detrimentul celor poluante și mari consumatoare de resurse și energie
- Celelalte ramuri economice suferă metamorfoze importante agricultură și căi de comunicație moderne și perfomante
1. AGRICULTURA

a. Agricultura Europei
Acest sector se evidențiază prin practicarea unei agriculturi intensive, cu producții semnificative pe plan mondial, deși ponderea populației ocupate în agricultură este cea mai mică de pe Glob (mai ales în Europa Occidentală). În țările foste comuniste, fărâmițarea terenurilor (determinată de retrocedări) și deficitul de mijloace a determinat diminuarea producției agricole.
Cele două sectoare cultura plantelor și creșterea animalelor dețin ponderi egale.
• Cultura plantelor:
a. deține un fond funciar imortant  300 mil ha, suprafețe irigate importante
b. Europa deține primul loc la o serie de culturi:
1. cereale :grâu- o treime din producția mondială- Rusia, Ucraina, Franța, Germania, secară, orz, ovăz
2. plante industriale:sfecla de zahăr-4/5 din producția mondială Rusia, Ucraina, Franța,etc; floarea soarelui-1/2, Rusia, Ucraina, România
3. cartoful: 1/2Rusia, Ucraina, Polonia, Germania
4. fructe: struguri-Italia, Franța, Spania; măsline-Italia, Spania, Grecia; prune-2/5-Serbia, România; pere- 1/3- Italia, Spania, Germania
5. flori: Olanda-lalele, Bulgaria- trandafiri
• Creșterea animalelor
- se bazează pe sistemul intensiv, industrial, numai în zona mediteraneană, respectiv în est se mai practică păstoritul tradițional
- deține un șeptel redus de animale la nivel mondial, dar calitatea produselor este superioară
- bovine-Rusia, ovine-Marea Britanie, porcine-Germania
- în prezent se observăo tendință de dezvotare al sectorului privind creșterea animalelor pentru blană: vulpi argintii, hermeline etc.

b. Agricultura României
Agricultura este o ramură tradițională a economiei românești care are ca mijloc de producție fondul funciar (totalitatea terenurilor situate între granițele unei țări ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigură produsele alimentare necesare populației, materii prime unor ramuri industriale și produse pentru export.
Se practică în țara noastră încă din perioada preistorică, multă vreme predominând păstoritul, practicat în mai multe forme inclusiv transhumant (pendularea turmelor în funcție de anotimp din zonele înalte în cele joase). În secolul al XIX-lea după Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor se modifică în favoarea culturii plantelor, mai ales cereale , România devenind „grânarul Europei” în sec. XX.
În a doua jumătate a sec. XX, a fost sesizat un anumit progres în agricultură datorită: mecanizării, chimizării, irigațiilor etc, dar în ansamblu datorită colectivizării se remarcă interesul țărănimii pentru producție s-a redus.
După 1990 agricultura românească se confruntă cu următoarele dificultăți:
- puternica fragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedărilor din 1991 (Legea 18)
- lipsa fondurilor pentru investiții
- dezafectarea sistemelor de irigații ( 3 mil. ha 1989, 1,5 mil. ha 2002)
Condițiile naturale și sociale care influențează producția agricolă sunt:
1. Condițiile naturale- reprezentate de
- relief- joacă rol de prag termic, determinând o diferențiere a practicilor agricole pe mari unități de relief:
 zonele montane predomină creșterea animalelor
 zonele de deal și podiș predomină viticultura și pomicultura, creșterea animalelor
 zonele de câmpie predomină cultura cerealelor, plantelor industriale și legumicole
- clima-în general favorabilă, uneori apar fenomene care compromit parțial recoltele (îngheț, seceta, etc)
- solurile- sunt cu fertilitate ridicată în câmpie (molisoluri), medie în zonele de deal și podiș (argiluvisoluri și cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitând lucrări ameliorative
2. Condițiile tehnico- materiale- reprezentate de mecanizare și chimizare, indică faptul România se află mult în urma altor țări (10 tractoare/ 1000 ha, 50 kg îngrășăminte/ha)
3. Condițiile demografice- creșterea numărului populației impune producții mai mari și mai diversificate
4. Condițiile industriale-sunt reprezentate de ramurile industriale care condiționate de repartiția culturilor agricole (întreprinderile de zahăr, ulei, conserve etc), astfel remarcându-se, în vederea reducerii costurilor de producție și a eficientizării producției, amplasarea acestora în zonele de cultură

I. CULTURA PLANTELOR

1. Cultura cerealelor
- este predominantă 2/3 din terenurile arabile, locul X în lume
- se cultivă mai ales:
 grâu-regiunile porumb (locul II în Europa și IX pe joase: C. Română, Dobrogea (centru și sud), C. Moldovei
 Glob)-extensiune mai mare: Pod. Getic, Pod. Moldovei, Pod. Transilvaniei, Lunca Dunării, depresiuni intramontane
 orz, orez (C. de Vest, S țării), secara, sorg etc.
 în unii ani datorită calamităților naturale (secetă, inundații) România importă cereale

2. Cultura plantelor industriale
- reprezintă materie primă pentru diverse ramuri industriale
- sunt introduse în cultură la noi în țară relativ recent (excepție inul și cânepa)
- se cultivă mai ales:
 floarea soarelui (V Europa, VIII Glob): C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, C. Moldovei
 sfecla de zahăr: C. Română. C. de Vest, Pod. Dobrogei, Pod. Moldovei, Dep. Transilvaniei
 inul, cânepa, soia
3. Cultura cartofului
- este introdus în țară abia de 2 secole, preferă zonele răcoroase și umede
- locul VIII în Europa, XIV pe Glob
- Pod. Sucevei, depresiunile intramontane din Carpații Orientali, S Dep. Transilvaniei
4. Cultura legumelor și zarzavaturilor
- includ: tomatele, fasolea, mazărea etc
- se cultivă în zonele joase, luncile marilor râuri, zonele periurbane (în sere și solarii)
5. Viticultura
- datorită condițiilor favorabile de climă și relief se practică încă din Antichitate
- în prezent suprafețele viticole sunt mai reduse datorită cheltuielilor mari ce le impun
- România ocupă locul VIII la producția de vin pe Glob
- caracteristică mai ales zonelor de deal și podișregiuni viticole:
 Subcarpații Curburii: Podgoriile Panciu-Odobești, Dealul Mare
 Pod. Moldovei: Podgoriile Cotnari
 Pod. Dobrogei Podgoriile Murfatlar Podgoriile Ostrov (struguri de masă)
 Dep. Transilvaniei Podgoriile Târnavelor Jidveiși Mureșului cu centrele:, Alba Iulia, Crăciunel
 Câmpia și Dealurile de Vest Podgoriile Aradului Podgoriile Teremia Mare-Buziaș Podgoriile Valea lui Mihai
 Pod. Getic Podgoriile Drăgășani
 Podgoriile Pitești
 Podgoriile Strehaia
 C. Olteniei Podgoriile Segarcea Podgoriile Dăbuleni
6. Pomicultura
- se practică încă din Antichitate datorită condițiilor favorabile, mai ales în colinare și de podiș
- predomină mărul și prunul
- bazine pomicole: regiunea colinară din S (jud. Vrancea până în jud. Mehedinți), Dep. Hațeg, Iași Baia Mare, Bistrița, Sibiu, Pod. Sucevei Timiș Dobrogea
II. CREȘTEREA ANIMALELOR
Și acest sector este afectat de tranziție, înregistrând un regres în ceea ce privește șeptelul, datorită:
- desființării C.A.P-urilor
- calamităților naturale, lipsei fondurilor financiare a producătorilor particulari, etc
Cele mai importante sectoare sunt:
1. Creșterea bovinelor- reprezintă sectorul zootehnic unde efectivele au cunoscut cele mai drastice reduceri
 predomină în zonele cele mai înalte: montane, de podiș, deal- pe baza pășunilor și fânețelor naturale
 regiuni: N Moldovei (Pod. Sucevei) și S C. Moldovei, Maramureș, N și E transilvanei ( jud. Cluj-Bistrița și respectiv jud. Covasna-Harghita)
2. Creșterea ovinelor- este tradițională zonelor înalte din Carpații Orientali, Carpații Meridionali și respectiv Pod. Moldovei, dar în ultimele decenii, datorită sistemelor intensive de creștere cele mai mari efective sunt întâlnite în Dobrogea (jud. Constanța), C. Română (jud. Brăila, Galați), C. de Vest (jud. Arad)
3. Creșterea porcinelor- se practică în zonele de cultură a porumbului Banat (jud. Timiș), C. Română (jud. Călărași, Brăila, Ialomița), sau a cartofului Transilvania(jud. Mureș, Brașov)
4. Creșterea cabalinelor- pentru tracțiune sau de rasă hergheliile Rușețu, Cislău, Mangalia, Sâmbăta de Jos
5. Creșterea păsărilor- mai ales în zonele periurbane, cerealiere, datorită cererii mai mari
6. Apicultura -de tradiție, se practică mai ales în S și SE ( C. Română, Delta Dunării, Dobrogea)
7. Sericicultura -creșterea viermilor de mătase)- Banat, C. Română


2. INDUSTRIA
a. INDUSTRIA EUROPEI
Europa este leagănul revoluție industriale, fiind în același timp cel mei industrializat continent, fapt ce a determinat epuizarea sau reducerea drastică a unor resurse naturale
1. Industria extractivă este dezvoltată mai ales în statele din Estul Europei.
- petrol: Rusia, Marea Britanie, Norvegia
- gaze naturale: Rusia, Marea Britanie, Norvegia, Olanda
- minereuri de fier: Suedia
- cărbune: Rusia, Germania
- sare, Germania, Franța Polonia
2. Industria prelucrătoare
• este bine dezvoltată
• în ceea ce privește localizarea industriei se pot identifica următoarele zone:
• cu resurse carbonifere și de minereuri de fier: Silezia Superioară, Yorkshire, Donețk, Ruhr
• în porturi pentru statele ce importă materia primă
• în marile centre urbane
Ramurile industriei prelucrătoare:
a. Ind. metalurgică-în descreștere, produce-oțel, fontă, cupru, aluminiu, zinc, etc
b. Ind. constructoare de mașini- prezintă un nivel tehnologic înalt; produce autoturisme (Germania, Franța, Spania, Italia, Marea Britanie), aeronave (Franța, Marea Britanie, Rusia), echipamente și utilaje industriale, material rulant, aparatură electronică și electrotehnică, etc
c. Industria chimică și petrochimică- produce o gamă foarte veriată de bunuri: derivați de petrol, îngrășăminte chimice, produse farmaceutice și cosmetice, mase plastice Germania, Franța, Italia, Rusia etc.
d. Ind. ușoară produce textile, confecții, încălțăminte, marochinărie, produse alimentarelactate, brânzeturi, vinuri (Franța, Italia, Spania), bere (Germania) etc
e. Ind. lemnului: Rusia și țăriele scandinave
f. Ind. materialelor de construcție- fiind extrem de poluantă se află în descreștere mei ales în țările occidentale

g. INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE
Este o ramură a economiei deosebit d importantă, reprezentând un indicator de bază la stabilirea nivelului de dezvoltare al unei țări
a. Sursele de energie
a. combustibilii fosili: cărbuni, petrol, gaze naturale-rezerve în general reduse, excepție Rusiatermocentrale
b. combustibili nucleari: rezerve importante în Rusia  atomocentrale
c. hidroenergia (cărbunele alb)-parțial utilizată, mai ales în țările cu relief montanhidrocentrale
d. alte surse: doar simbolic utilizateenergia eoliană, geotermală, solară, mareomotrică
b. Industria energiei electrice
Europa este continentul unde au apărut pentru prima dată centralele electrice. În ceea ce privește structura balanței energetice predomină termoenergia-Italia, Ucraina,Rusia, Germania, Marea Britanie, Spania; urmată de hidroenergie: Norvegia, Elveția, Austria, Suedia; atomoenergia : Franța, Lituania, Belgia, Bulgaria, Ungaria
b. INDUSTRIA ROMÂNIEI
Evoluția
Începuturile industriei românești se concentrează la sfârșitul sec XVIII, când apar primele exploatări de cărbune în Banat. În prima jumătate a sec XIX apar primii germeni ai dezvoltării industriale, care au determinat adevărata dezvoltare a industriei la sfârșitul secolului (exploatări de petrol, unități de prelucrare a petrol, metalurgie, etc), și mai ales după Unirea Transilvaniei cu România.-1918-capitalul intern și extern determinând apariția unor mari întreprinderi și conturarea unor regiuni industriale:
- central-sudică cu centrele București, ploiești, zona valea Prahovei
- centrală- Depresiunea colinară a Transilvaniei
- sud-vestică –Banat
În această perioadă (perioada interbelică), în 1938 se înregistrează ce mai importantă producție industrială, bazată în special pe industria ușoară și alimentară.
După 1945, odată cu instaurarea regimului comunist și naționalizarea majorității întreprinderilor s-a trecut la industrializarea forțată, repartiția întreprinderilor făcându-se fără a ține seama de baza de materii prime.
În perioada 1950-1989, datorită subordonării politicului, industria românească prezenta următoarele caracteristici:
- costuri de producție ridicate
- eficiență redusă
- gigantismul unor întreprinderi
- centralizare
După 1989, în perioada de tranziție, se poate vorbi de o dezindustrializare determinată de:
- imobilismul autorităților
- amplificarea producției pe stoc
- excluderea de pe piețele internaționale datorită calității necorespunzătoare a produselor
- transformarea întreprinderilor de sta în societăți comerciale și regii autonome
- blocajul financiar
Acest fapt a determinat:
- șomaj
- poluare intensă (14 zone)
- restructurarea unor ramuri industriale
- declinul orașelor mici monoindustriale (specializate într-o ramură industrială)
În prezent se observă o stagnare a declinului industriei românești și o relansare a acesteia. Ramurile industriale care cunosc cea mai puternică dezvoltare în ultimii ani: alimentară, textilă, lemnului, constructoare de mașini.
Ramurile industriale:
1. Industria energetică– vezi resursele naturale
2. Industria metalurgică
MINEREUL DE FIER
- deținem puține rezerve, cantități mari fiind importate
- este utilizat ca materie primă în ind. siderurgică
- principalele exploatări se localizează:
 în zonele cu roci metamorfice:
• M. Poiana Ruscă- 50% din producția țării la Ghelari și Teliuc
• M. Dognecea(M.Banatului)
Centre siderurgice: Galați (SIDEX), Călărași (SIDERCA), Hunedoara, Călan, Reșița (cel mai vechi 1784), Oțelul Roșu, Vlăhița, Târgoviște; Câmpia Turzii, Nădrag, Iași, Roman, București, Buzău, Brăila, Tulcea
MINEREURI NEFEROASE
Se împart după modul de utilizare și proprietățile fizice în :
a. metale colorate
b. metale auro-argintifere
a. Metale colorate
Cuprind cuprul, plumbul, zincul, aluminiul. Acestea în zăcământ formează minereuri complexe (excepție aluminiul).
1. Minereurile complexe- se exploatează :Carpații Orientali, Munții Apuseni, M. Poiana Ruscă ,M. Banatului
• Cuprul Centre de prelucrare: Baia Mare, Zlatna, Roșia Poieni
• Plumbul se prelucrează la: Baia Mare (ind. de prelucrare este extrem de poluantă)
• Zincul se prelucrează la Copșa Mică (ind. de prelucrare este extrem de poluantă)
2. Aluminiul
- se obține din alumină prin electroliză la Slatina (ALROSLATINA)
- alumina se obține prin calcinarea bauxitei la Oradea ( pe baza resurselor interne) și la Tulcea ( pe baza bauxitei importate)
- bauxita este un oxid de aluminiu hidratat, format prin alterarea calcarului într-un climat tropical umed
- bauxita se exploatează în
 M-ții Pădurea Craiului la : Zece Hotare, Dobrești, Vârciorog
 M-ții Șureanu la: Ohaba- Ponor
b. Metale auro-argintifere
- se exploatează din timpul daco-romanilor în M-ții Apuseni și M-ții Gutâi metalul este rafinat la: Baia Mare și Zlatna
3. Industria constructoare de mașini
A fost „port drapelul” industriei românești în perioada socialistă.
În prezent produce o mare diversitate de produse, în numeroase centre:
- utilaj petrolier: Ploiești, București, Brașov, Bacău
- utilaj minier: Petroșani, Baia mare, Târgu Jiu
- utilaje și echipamente pentru dotarea altor industrii:
- material rulant:
 locomotive: Reșița, București, Craiova
 vagoane: Arad (metrou), București
- autocamioane și autobuze: Brașov, București
- autoturisme: Craiova (Daewo), Mioveni (Renault), Câmpulung (autoturisme de teren)
- nave maritime: Constanța
- aparate de zbor: Craiova, București, Brașov-Ghimbav, Bacău
- tractoare și mașini agricole: Brașov, Craiova, Miercurea-Ciuc, respectiv București
- aparatură electronică și electrotehnică: București, Craiova, Timișoara, Târgu Mureș, Zalău, Săcele (Bv), Găești (Ag)
- aparatură de precizie și mecanică fină: București, Sinaia, Sibiu
4. Industria chimică
În prezent ind. petrochimică întâmpină mari greutăți (dezvoltată excesiv în perioada socialistă) datorită dificultăților de aprovizionare cu materii prime, capacitatea de prelucrare a combinatelor petrochimice (30 mil. tone) fiind mult peste producția internă (6 mil. tone)
Combinate petrochimice: Brazi-Ploiești, Borzești-Onești, Pitești, Midia-Năvodari (cel mai mare și cu posibilități de dezvoltare foarte bune). Produce: cauciuc sintetic, mase plastice, anvelope, fire și fibre sintetice.
Ind. produselor clorosodice produce sodă caustică, sodă calcinată, pe bază de sare.
Și alte ramuri sunt afectate de declin precum cele care produc îngrășăminte chimice, acid sulfuric, medicamente
Ind. celulozei și hârtiei (cea mai veche) deși posedă materie primă autohtonă(lemn de rășinoase, foioase, stuf) nu acoperă necesarul intern, mari cantități de hârtie (de ziar mai ales) fiind importante
5. Industria lemnului
O ramură de tradiție, în prezent nesatisfăcător dezvoltată, datorită predominării în cadrul exporturilor a masei lemnoase neprelucrate (lemnul brut). Centrele de prelucrare primară (cherestea) se concentrează în principalele zone forestiere (Carpații Orientali, Subcarpați), iar cele de prelucrare superioară (mobilă) în zonele cu cerere mare ( zonele urbane). București, Constanța.
6. Industria materialelor de construcție
Dispunând de materii prime diversificate(roci vulcanice, metamorfice și sedimentare), în cantități mari, are posibilități de dezvoltare reale. Ind. lianților (ciment, var, ipsos) datorită investițiilor firmei franceze LAFARAGE, ind. ceramicii fine, ind. cristalurilor pe baza investitorilor autohtoni.
7. Industria ușoară și alimentară
Bazată pe tradiție, materia primă locală, pieței interne, au cea mai largă răspândire teritorială, impunându-se dintre acestea în ultima perioadă ind. confecțiilor.
INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE
1. Resursele energetice
România dispune de resurse energetice pe tot cuprinsul țării, dispuse însă inegal
a. Petrolul
Este cea mai importantă resursă energetică, în actualul stadiu de dezvoltare al societății umane. România a fost cel mai mare producător de petrol până la cel de al II-lea Război Mondial, de altfel fiind și prima țară din lume care a rafinat petrolul la Râfov 1857-Ploiești , Brașov-1849.
Petrolul este utilizat ca și combustibil sau ca materie primă în industria petrochimică. Deținem încă zăcăminte de petrol ( se presupune că ar exista la mari adâncimi) însă, unele sunt pe cale de epuizare, fapt ce determină importul unor mari cantități pentru acoperirea necesarului și pentru a proteja zăcămintele existente.
Principalele regiuni de exploatare sunt:
• Câmpia Română, Subcarpați,Podișul Getic,Câmpia de Vest, Dealurile de VesT, Platforma continentală a Mării Negre (exploatări cu ajutorul platformelor de foraj marin)
Petrolul este prelucrat în rafinăriile de la: Ploiești, Brazi, Câmpina, Midia-Năvodari, Borzești, Suplacul de Barcău, Timișoara
b. Gazele naturale
Se împart în :
- gaz metan- ce apare în domurile gazeifere din Pod. transilvaniei fiind cel mai pur din lume 99,98%
- gaze asociate- se găsesc alături de petrol în zăcământ se mai numesc și „cap de gaz”
- sunt utilizate ca și combustibil, în ind. chimică etc.
- sunt transportate ca și petrolul din zonele de exploatare în cele de consum sau prelucrare prin conducte
- pentru acoperirea necesarului se importă o mare cantitate de gaze din Fed. Rusă
Gazul metan se exploatează în Pod. Transilvaniei în regiunile: C. Transilvaniei, Pod. Târnavelor
Gazul asociat ( de sondă) Se găsesc în același zone de exploatare ca și petrolul
c. Cărbunii
- sunt exploatați încă din secolul XVII-lea în M-ții Banat
- sunt utilizați ca materie primă în metalurgie (cocs metalurgic)-cărbunii superiori, sau ca sursă de energie în ind. energetică (în termocentrale)-cărbunii inferiori
- rezervele sunt limitate ( mai ales de cărbuni superiori) mari cantități fiind importate
- după puterea calorică se împart:
 cărbuni superiori: antracitul și huila
 cărbuni inferiori: cărbunele brun, lignit, turbă
Antracitul: un zăcământ mic se regăsește la Schela –Gorj (M. Vâlcan)
Huila:
- a determinat apariția unor concentrări urbane- Microregiunea urbană Petroșani
- este utilizată pentru obținerea cocsului metalurgic sau în termocentrale
 la Reșița și Hunedoara-cocserii, Călan și Petrila- semicocserii
- unele mine au fost în prezent închise, iar altele modernizate
- zăcămintele se cantonează în zona montană în două bazine huilifere:Bazinul Petroșani ,Bazinul Aninei
Cărbunele brun
- este utilizat în termocentrale
- se exploatează în bazinele carbonifere: Bazinul Comănești, Bazinul Brad
Lignitul
- numit și „cărbune energetic” este utilizat în termocentrale pentru obținerea energiei electrice
- reprezintă cele mai mari rezerve de cărbune
- se exploatează la suprafață în cariere sau în subteran, fiind subvenționat datorită costurilor de producție mari
 principalele bazine carbonifere sunt: Motru-Rovinari (Pod. Getic) Subcarpații Getici Subcarpații Curburii Dealurile de Vest
Turba prezintă puterea calorică cea mai mică
TERMOCENTRALE TURCENI (2000MW), ROGOJELU, IȘALNIȚA (Craiova), BRĂILA, MINTIA – DEVA, LUDUȘ -IERNUT, BRAZI, BUCUREȘTI
d. Combustibilii nucleari
- În țara noastră se exploatează doar uraniul care este utilizat împreună cu apa grea obținută la Halânga, la centrala nucleară de la Cernavodă pentru obținerea energiei electrice ce reprezintă 8% din producția țării.
e. Hidroenergia
Utilizează energia apelor pentru obținerea energiei electrice. Prezintă multiple avantaje: energie ieftină, lacurile de acumulare pot fi utilizate pentru alimentarea cu apă a populației, agrement, irigații etc. Prezintă dezavantajul fluctuației de producție datorită regimului de scurgere neregulat al râurilor.
Puterea instalată a hidrocentralelor este de 5 700 MW, la un potențial hidroenergetic de 8000 MW (din care 5 900 pe râurile interioare, din care 80% în zonele montane), iar prin amenajări complexe chiar de 13 000 MW.
Principalele hidrocentrale

- pe Dunăre: Porțile de Fier I și II
- pe Prut: Stânca- Costești
- pe Siret: Răcăciuni+2 în aval
- pe Bistrița: Stejaru-Bicaz și alte 12 în aval, mai mici
- pe Buzău: Siriu
- pe Doftana: Paltinu
- pe Ialomița: Moroieni
- pe Argeș: Vidraru, și alte 15 în aval
- pe Olt: Făgăraș, Avrig, Călimănești, Ipotești Drăgășani, Slatina, Izbiceni
- pe Lotru: Lotru-Ciunget
- pe Sadu: Sadu V
- pe Bârzava: Văliug
- pe Sebeș: Șugag, Gâlceag, Săscior, Petrești
- pe Râul Mare: Râul Mare-Retezat
- pe Someșul Mic: Fântânele, Gilău, Mărișel, Tarnița

f. Alte surse de energie
- sunt utilizate foarte puțin încă în prezent față de potențialul existent
 energia geotermică se utilizează în C. de Vest
 energia solară se poate utiliza în C. Română și zona litoralului
 energia eoliană utilizabilă în zona de Dobrogei, C. Română și zona montană
3. COMERȚUL
a. Comerțul în Europa
Datorită creșterii nivelului de cumpărare și varietății vieții socio-economice continentul nostru se evidențiază atât prin comerțul interior cât și cel exterior.
b. Comerțul interior se evidențiază printr-o extraordinară divesitate de produse și magazine (rețele de magazine BIG, CARREFOUR, KAUFLAND); în prezent se află în plin avânt comerțul electronic
c. Comerțul exterior-
1. 6 state sunt în primii 10 exportatori: Germania (I-10% din comerțul mondial), Franța, Italia, Marea Britanie, Olanda, Belgia
2. la importuri predomină materiile prime și produsele agricole tropicale
3. unele țări au balanța comercială deficitară, importurile depășind valoarea exporturilorGrecia, Portugalia, Spania; iar unele state datorită exporturilor de materii prime sau competivității produselor au o balanță excedentară: Rusia, Germania, Olanda, Irlanda, etc
b. Comerțul în România
În prezent România deține rlații economice cu peste 100 de state dintre care mai importante sunt cu : Italia, Germania, Franța, Turcia, Rusia, Marea Britanie, Ungaria, SUA, China etc,
România datorită scăderii producției industriale și agricole, pe fondul restructurării economiei, prezită un deficit al balanșei comerciale, diminuat însă în ultimii ani.
Expoturiarticole manufacturiere, mașini și echipamante industriale, mijloace de transport, combustibili fosili, oțel ,aluminiul; se remarcă reducerea exporturilor produselor agricole
Importuriautoturisme, aparatură electronică, produse chimice, materii prime


4. TURISMUL
a. Turismul în Europa
Caracteristici:
- Europa reprezintă leagănul turismului mondial, apărut în sec XIX, în Anglia
- atrage cel mai mare număr de turiști anual: Franța , Spania, Italia
- reprezintă o importantă sursă de venit, pentru o serie de state chiar principala sursă de venit
Tipuri de turism:
4. Turismul balneo-maritim- caracteristic litoralului M. Mediterane(Nisa, Cannes, Palma de Mallorca, San Remo, Antalya etc), M. Negre (Ialta, Soci, Varna, Mamaia), Oc. Atlantic (Estoril, Biarritz), M. Mânecii, M. Baltică, M. Nordului
5. Turismul montan și al sporturilor de iarnă: AlpiChammonix, Cortina d Ampezzo, Davos, Innsbruck; CarpațiTatranska Polianka, Zakopane, Poiana Brașov
6. Turismul cultural istoric- deține numeroase obiective precum: cetăți palate, muzee, edificii religioase etc

b. Turismul în România
România deține un important potențial turistic natural și antropic, insuficient valorificat. În prezent există 3 000 de unități turistice cu peste 300 000 de locuri de cazare. S-au îmbunătățit și diversificat gama serviciilor
În ultimii ani România a fost vizitată de peste 6 000 000 de turiști mai ales din țările vecine: Ungaria, R. Moldova, Ucraina, Bulgaria, ex-Iugoslavia)
Tipuri de turism:
- balneomaritim- în stațiunile de pe litoral
- balneoclimateric-160 de stațiuni
- turism montan și de sporturi de iarnă-necesită mari investiții pentru dotări
- turism cultural-este legat de vizitarea unor obiective istorice, arhitectonice, de artă, etnografice, folclorice, edificii unicat, case memoriale etc.
- drumețiile-se practică în zonele montane în special

5. SISTEME DE TRANSPORT
a. În Europa
Caracteristici:
- deține cel mai diversificat, dens și complementar sistem de transport de pe Glob
- deține toate tipurile de transporturi
- căile de comunicație formează o infrastuctură și rețea complexă
- deține numeroase noduri de comunicație – mai ales capitalele
- pentru o mai bună fluență a căilor ferate și rutiere au fost construite numeroase tunele în zonele montane greu accesibile, iar unele submarine –Eurotunelul
- au fost stabilite la nivel european în vedrea asigurării unei mai bune legături 9 coridoare de trasport paneuropean , în 3 dintre acestea fiind cuprinsă și România: IV, VII și IX
1. Transpoturile feroviare
- au apărut pentru prima dată pe Glob la începutul sec XIX
- este cea mai densă și electrificată de pe Glob
- circulă numeroase trenuri de mare viteză –TGV- 2007 575 Km!h
2. Transporturile rutiere
- au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimele decenii atât în ceea ce privește căile rutiere cât mai ales în ceea ce privește numărul de autovehicule
- deține o importantă rețea de autostrăzi moderne: Germania, Spania, Franța
3. Transporturile maritime
- dezvoltate încă din antichitate, favorizate fiind de prezența Oc. Atlantic , al mărilor, contruirea Canalului de Suez (1869) și mai ales de intensificarea comerțului (mai ales după 1945)
- în ceea ce privește mărfurile transportate predomină materiile prime
- prncipalele porturi sunt: Rotterdam, Anvers, Hamburg, Londra, Barcelona, Constanța etc
4. Transporturile fluviale
- prezintă o vechime considerabilă, completând celelaltze sisteme de transport
- includ numeroase canale de legătură- mai ales Rusia
- predomină materiile prime și călătorii
- prinicipalele artere fluviale sunt Volga, Rinul (Duisburg cel mai mare port fluvial din lume), Dunărea, Tamisa, Sena
5. Transporturile aeriene
- a cunoscut o remarcabilă dezvoltare , deținănâd al doilea loc în lume ca presoane și mărfuri transportate
- marile metropole au mai multe aeroporturi
- aeroporturi: Heathrow-Londra, Schiphol- Amsterdam, Șeremetievo- Moscova, Leonardo da Vinci- Roma
6. Transporturile speciale
- sunt reprezentate de conducte, linii de înaltă tensiune, telecomunicații, internet
b. În România
Transporturile prezintă un rol principal pentru că asigură legătura între producător și consumator, asigură deplasarea materiilor prime spre centrele de prelucrare, stabilind în același timp legătura dintre localități și a țării noastre cu celelalte state.
Asigură 4,8% din PIB și 5% din locurile de muncă. Nu corespund cerințelor integrării țării noastre în structurile euroatlantice și europene datorită: repartiției disproporționate în teritoriu, stării tehnice învechite, pregătirii reduse a personalului etc.
Influențele factorilor naturali asupra dezvoltării infrastructurii:
- dispunerea arcului carpatic a determinat dispunerea în două inele a căilor de comunicație feroviare și rutiere intra carpatic și extracarpatic legate prin sectoare transcarpatice
 inelele feroviare -intracarpatic: Barșov-Podu Olt-Sibiu-Vințu de Jos-Teiuș-Apahida-Dej-Beclean-Deda-Ciceu-Brașov
-extracarpatic:Suceava-Bacău-Ploiești-București-Craiova-Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare
 linii feroviare de legătură- urmează trasee carpatice dificile:
 Suceava-Vatra Dornei-Beclean;
 Adjud-Târgu Ocna-Ciceu;
 București-Ploiești-Brașov;
 Caracal-Râmnicu Vâlcea-Sibiu;
 Filiași-Târgu Jiu-Petroșani-Simeria;
 Arad-Deva-Vințu de Jos;
 Oradea-Cluj-Napoca-Apahida, etc
 inelele rutiere -intracarpatic: Barșov-Sebeș-Cluj-Napoca -Dej-Reghin-Târgu Mureș-Sighișoara-Brașov
-extracarpatic: Suceava-Buzău -București-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Timișoara-Oradea-Satu Mare
- prezența unor văi mari a impus traseul unor căi de comunicație: Siret, Crișul Repede, Mureș, Olt etc.
- prezența marilor râuri, mai ales Dunărea, a impus construirea unor mari poduri :Cernavodă-Fetești, Giurgiu-Ruse, Giurgeni-Vadu Oii

Caracteristicile transporturilor din România sunt:
- existența unei rețele diversificate de căi de comunicație și mijloace de transport, condiționate de așezarea României, relief și umanizarea teritoriului
- accesibilitatea și complementaritatea lor
- predominarea traficului feroviar și rutier
- marile magistrale rutiere și feroviare au trasee paralele, cu aceeași destinație, cu puncte de trecere a frontierei comune sau apropiate, unele reprezentând sectoare ale coridoarelor de transport europene IV, IX
- principalul nod de comunicație este capitala
- rețeaua feroviară și rutieră are o dispunere radiar-concentrică, cu două inele , unul intracarpatic și unul extracarpatic, legate prin artere transcarpatice, toate converg în capitală
- prezența Mării Negre și a Dunării a asigurat dezvoltarea transporturilor navale
1. TRANSPORTURILE FEROVIARE
Evoluția:
- primele căi ferate Baziaș-Oravița (1856), Cernavoda-Constanța (1860), București-Giurgiu (1869)
- după 1870 construirea căilor ferate se intensifică pe baza investițiilor străine
- în perioada interbelică se realizează primele legături transcarpatice
- în timpul celui de al doilea război mondial rețeaua feroviară și materialul rulant aferent suferă distrugeri importante
- după 1945 se trece la refacerea, extinderea și modernizarea infrastructurii feroviare (electrificarea și dublarea unor linii principale, construirea principalelor linii transcarpatice Brașov-Predeal, Salva-Vișeu, Bumbești-Livezeni, Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc
- după 1990 și până în prezent extinderea rețelei feroviare este modestă
- în 2000 a început derularea Programului de Reabilitare a Infrastructurii și de Racordare Modernă la Coridoarele Europene care impune reabilitarea unor tronsoane pentru a permite viteze mai mari (Brașov-București, București-Fundulea, Simeria-Arad)
Caracteristicile rețelei feroviare actuale:
- lungimea 11 500 km din care 34% electrificate și 25% linii duble
- densitatea medie este 47,9km/ 1000 km2
- densitatea este foarte diferită datorită reliefului și factorilor socio-economici:
- densități mari- 114 km / 1000 km2 jud. Ilfov, 50-90 km/ 1000 km2 jud. Timiș, Brașov, Sibiu
- densități reduse- 7,9 km/ 1000 km2 jud. Tulcea și altele (Vâlcea, Argeș)
- este străbătută de 36 de trenuri internaționale, 6 intercity, 72 trenuri rapide, 1431 de trenuri de persoane
- este principalul mijloc de transport pentru persoane și mărfuri pe distanțe mari
- datorită reliefului unele tronsoane de c.f. nu pot fi adaptate vitezelor mari necesitând stabilirea unor alte rute
- este bine racordată la rețeaua europeană prin 11 puncte de trecere a frontierei
- cu Ungaria: Curtici, Episcopia Bihor, Valea lui Mihai
- cu Ucraina. Vicșani, Galați
-cu R. Moldova: Ungheni
-cu Bulgaria: Giurgiu, Calafat
-cu Serbia: Stamora Moravița, Jimbolia
- principalele noduri feroviare (puncte de convergență a peste3 linii feroviare): Arad, Timișoara, Filiași, Făurei, Simeria, Pașcani, Ploiești, Brașov, Roșiori de Vede, Ciceu, Războieni
- în capitală converg 9 magistrale din care 5 se înscriu în principalele coridoare europene
M1-București-Craiova-Timișoara spre Belgrad prin Stamora Moravița
M2-București-Arad-Curtici spre Europa Occidentală (Budapesta-Praga-Berlin sau Budapesta-Viena-Munchen-Strassbourg-Paris)(Coridorul IV)
M3-București-Brașov-Oradea spre Budapesta prin Episcopia Bihorului(Coridorul IV)
M4-București-Brașov-Satu Mare
M5-București-Ploiești-Suceava spre Kiev, Varșovia, Moscova prin Vicșani (Coridorul IX)
M6-București-Iași-Ungheni spre Moscova (Coridorul IX)
M7-București-Făurei-Galați spre Ucraina
M8-București-Constanța spre Bulgaria prin Vama Veche
M9-București-Giurgiu spre Bulgaria, Turcia, Orientul Apropiat(Coridorul IV și IX)
Pentru realizarea compatibilității rețelei feroviare românești cu cele ale Uniunii Europene este necesară luarea următoarelor măsuri:
- integrarea României în cele trei coridoare transeuropene IV (Berlin-Arad-Brașov-București-Constanța-Istambul) , IX (Helsinki-Moscova-Kiev-Chișinău-București-Plovdiv) respectiv Berlin-Timișoara-Calafat-Sofia-Salonic
- alinierea tehnică a infrastructurii la trenurile de mare viteză incluse în TER (Rețeaua Transeuropeană de Căi Ferate)
- extinderea trenurilor Intercity
- crearea unor servicii la standarde europene
- introducerea trenurilor expres de noapte pe rutele lungi interne și internaționale
Metroul
Circulă din 1984 având 4 magistrale în lungime de 60 km, determinând descongestionarea transportului în comun de suprafață

2. TRANSPORTURILE RUTIERE
Evoluția rețelei de drumuri:
- unele datează din perioada daco-romană
- se extind și sunt modernizate în prima jumătate a secolului XX
- în paralele cu refacerea și reconstrucția rețelei rutiere s-a trecut și la producția de mijloace de transport: camioane la Brașov-1958, autobuze la București-1955, autoturisme de teren la Câmpulung-1958, autoturisme-Colibași (Mioveni)-1968
Caracteristicile rețelei rutiere
- sunt avantajoase pe distanțe scurte și medii
- pătrund și în zonele accidentate
- sunt influențate de caracteristicile cadrului natural și factorilor socio-economici
- lungimea totală este de 73 400 km
- densitatea medie este de 31 km/ 100 km2
- regiuni cu densități reduse: Carpații, Delta Dunării, N Pod. Dobrogei, Pod. Bârladului
- în prezent se urmărește luarea unor măsuri de întreținere și reparații în vederea racordării rețelei rutiere naționale la marile coridoare europene IV,VII,IX
- rețeaua de autostrăzi măsoară în prezent 113 km (București-96 km, Fetești-Cernavodă-17 km), preconizându-se pentru viitor 1 300 km
- nodurile rutiere (puncte de convergență a 4-6 drumuri naționale) sunt: București, Ploiești, Târgoviște, Pitești, Craiova, iași, Suceava, Arad, Timișoara, Oradea, Satu Mare
- prezintă două șosele de mare altitudine Transfăgărășanul și Transalpina
- se împart în funcție de importanță în :autostrăzi, drumuri europene (sectoare ale TEM-Autostrada Transeuropeană), drumuri naționale, drumuri județene, drumuri comunale
- puncte rutiere de conexiune cu rețeaua europeană:
• cu Ungaria: Cenad, Nădlac, Turnu, Vărșand, Borș, Carei
• cu Ucraina: Halmeu, Siret, Galați
• cu Moldova : Albița, Rădăuți-Prut, Stânca Costești
• cu Bulgaria: Vama Veche, Negru Vodă, Giurgiu, Calafat (+)
• cu Iugoslavia. Stamora Moravița, Jimbolia, Naidăș
Din cele 10 șosele naționale 4 reprezintă sectoare ale unor rute de importanță europeană (E)
TEM- pe ruta Nădlac-Arad-Sebeș-Pitești-București-Constanța-în curs de completare și modernizare, continuată prin ferry-boat spre Istambul sau Samsun
E60-Hamburg-Oradea-Brașov-București –Constanța
E70-Belgrad-Stamora Moravița-Timișoara-Craiova-București-Giurgiu-Sofia-Istambul
E85-Varșovia-Plovdiv-Cernăuți-Siret-Suceava-Buzău-Urziceni-București-Giurgiu-(E70)
3. TRANSPORTURILE NAVALE
Evoluție:
- s-au dezvoltat din cele mai vechi timpuri determinând înființarea unor orașe
- odată cu cucerirea Constantinopolului , transporturile pe Dunăre și Marea Neagră cunosc un regres evident
- după Congresul de la Paris (1856) transporturile navale cunosc un reviniment
- în 1890 se înființează Compania Română de Navigație Fluvială
- până în 1945 flota și volumul de mărfuri crește continuu
- după 1948 pe baza creșterii spectaculoase a schimburilor, România își dezvoltă o puternică flotă navală
- după 1990 pe fondul scăderii traficului de mărfuri determinat de declinul economic și conflictul din Iugoslavia navigația pe Dunăre dar și pe Marea Neagră cunoaște un nou declin
Caracteristici
- transportul este asigurat de nave de pasageri sau marfă, remorchere, împingătoare, barje, șlep-uri
- se realizează pe Marea Neagră, Dunăre, Bega (parțial), Prut (parțial până la Prut)
- România se încadrează în axa fluviilor și canalelor care traversează Europa de la NV la SE (Rhin-Main-Dunăre), legând Marea Nordului (portul Rotterdam cel mai mare din lume) de Marea Neagră (portul Constanța cel mai mare)
- pe viitor se preconizează integrarea țării noastre în axa mărilor: Marea Caspică-Marea Neagră-Marea Mediterană
- Canalul Dunăre-Marea Neagră dat în folosință în 1984, în lungime de 64 km, scurtând distanța cu 400 km
- cuprind transporturile fluviale și cele maritime
a. Transporturile fluviale
Caracteristici
- se realizează pe Dunăre, Bega (pescaj 1,3-1,5m, portul Timișoara)Prut și Canalul Dunăre-Marea Neagră (inclusiv ramificația acestuia Poarta Albă-Midia-Năvodari)
- pe Dunăre navigația se efectuează pe o lungime de 1075 km între Baziaș și Sulina
- construirea sistemelor hidroenergetice și de navigație de la Porțile de Fier I și II au înlăturat greutățile existente anterior în navigație
- uneori iarna apar blocaje datorită înghețului și sloiurilor de gheață
- în perspectivă se preconizează realizarea unor terminale pentru containere în porturile dunărene și dezvoltarea zonelor libere existente în prezent
Dunărea formează Coridorul VII paneuropean făcând legătura între M. Nordului și M. Neagră pe direcție NV-SE
În România navigația pe Dunăre se realizează diferit:
- sectorul Dunărea Fluvială (Baziaș-Brăila)pe care pot circula nave de tonaj mediu asigurându-se un pescaj de peste 2 m cu porturile fluviale: Moldova Veche, Orșova, Drobeta Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Cernavodă
- sectorul Dunărea Maritimă (Brăila-Sulina) pe care pot naviga nave de mare tonaj, asigurându-se un pescaj de peste 7 m
porturi fluvio- maritime: Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea, Sulina
b. Transporturile maritime
Se dezvoltă datorită prezenței Mării Negre.
Principalul port este Constanța ( al patrulea din Europa pentru mărfuri vrac) ce include: 13 dane, terminale de containere, ferry-boat, Ro-Ro etc. Mărfurile tranzitate sunt de o mare varietate
Alte porturi: Mangalia, Midia-Năvodari
4. Transporturile aeriene
Caracteristici:
- țara noastră este printre primele în care s-a dezvoltat aviația (Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă,1924 Compania Națională de Transporturi Aeriene)
- încă dinaintea celui de al doilea război mondial Bucureștiul deservea 11 linii internaționale și 11 interne
- între 1945-1989 s-au dezvoltat lent
- după 1990 s-au dezvoltat mult mai rapid datorită cererii pieței
- rutele interne au un caracter radial cu centrul în București
- a fost restructurată Compania națională TAROM și au apărut firme particulare sau internaționale
- principalele aeroporturi internaționale sunt: București-Otopeni, Timișoara, Arad, Mihail-Kogălniceanu, Satu Mare, Cluj-Napoca, Suceava, Iași, Sibiu
- aeroporturi ce deservesc traficul intern: București-Băneasa, Oradea, Baia Mare, Târgu Mureș, Bacău, Tulcea, Caransebeș
5. Transporturile speciale
Includ mai multe tipuri:
- transportul prin cablu (rețeaua de înaltă tensiune pentru transportul energiei electrice)
- transportul prin conducte (oleoducte, gazoducte, saleducte, conducte pentru alimentarea cu apă, produse chimice etc.)
- telecomunicațiile (telefonia, radioul, televiziunea, Internet, poșta electronică, telegrafia) au cunoscut cele mai intense creșteri dintre toate sectoarele economice după 1990
6. Transporturile multimodale
Combină mai multe tipuri de transport.

avatar
Lucaci Andrei
"Tata Lor"


Number of messages : 222
Points : 2266743
Reputation : 1007
Registration date : 2008-08-15
Age : 25
Location : Cluj-Napoca

View user profile http://www.andreil.wgz.ro

Back to top Go down

Back to top


 
Permissions in this forum:
You cannot reply to topics in this forum